Admirația împăratului (1)

Abdullah bin Huzafe es-Sehmi a căzut prizonier bizantinilor, împreună cu alți 80 de tovarăși. Împăratul făcu mari presiuni asupra lor să renunțe la religia lor. Și cu precădere asupra lui Abdullah bin Huzafe. Însă acesta refuza cu încăpățânare. Împăratul le spuse că de nu se vor dezice de religia lor îi va fierbe în cazan.

Umplu un cazan cu ulei de măsline și îl puse pe foc. Fu adus unul dintre prizonierii musulmani și fu întrebat dacă renunță la religia sa. Acesta le spuse zâmbind:

”Văd acum palatele din Paradis, ce le-au fost promise martirilor. Ce bine ar fi fost dacă aș fi avut mai multe vieți și aș fi primit mai multe palate.” Și imediat fu aruncat în cazan.

I se făcu aceeași propunere și lui hazreti Abdullah. Acesta refuză și când fu dus către cazan izbucni în lacrimi. Văzând că plânge, împăratul ceru să fie adus înapoi. Hazreti Abdullah îi spuse atunci aceste vorbe ce au rămas în istorie:

”Să nu crezi că plâng din cauza a ceea ce mă așteaptă. Nu! Însă nu am decât o singură viață pe care să o ofer pe calea lui Allah. Cât mi-aș fi dorit să am vieți cât firele de păr, pe care să le jertfesc bucuros pentru Allah!...”