Ezan-i Muhammedi (1)

Următorul text reprezintă un fragment tradus din cartea ”Durr-ul muhtar”:

Recitarea unor anumite cuvinte transmise în cărțile de ilmihal, de către persoanele ce posedă discernământ, într-un anume mod reprezintă Ezan-i Muhammedi. Adică trebuie ca persoana ce face chemarea la rugăciune să urce în minaret și să recite în picioare, în arabă. Recitarea în alte limbi, chiar dacă se înțelege sensul, nu se consideră ezan. Chemarea la rugăciune se recită cu scopul de a anunța cele cinci timpuri de rugăciune zilnice. Este tradiție cu obligativitate continuă pentru bărbați să recite ezanul în afara moscheii, într-un loc înalt. Pentru femei este mekruh să recite chemarea la rugăciune și ikamet. Căci este haram pentru femei să își facă auzite vocile bărbaților na-mahrem (adică cu care se pot căsători).

Muezzinul (persoana care face chemarea la rugăciune) trebuie să recite în afara moscheii, într-un loc înalt, cu voce tare, suficient ca vecinii să îl audă. Nu este permis să țipe foarte tare. Nu este permisă recitarea adăugând la începutul sau sfârșitul cuvântului litere sau sunete ce vor prelungi astfel încât să se recite ca și cum s-ar cânta o melodie. Nici ascultarea unui ezan recitat astfel nu este permisă.