Rugăciunea

Este esențial ca cel ce împlinește rugăciunea să o împlinească la timp și [să știe faptul că împlinește rugăciunea la timpul ei]. [Când se împlinește rugăciunea individual, aceasta trebuie împlinită la începutul timpului ei, iar rugăciunea de după-amiază și cea de seară trebuie împlinite conform declarației lui Imma-i azam. Cu cât se efectuează mai târziu rugăciunea, cu atât se va micșora răsplata ei. Timpurile ce sunt mustehab, sunt pentru împlinirea rugăciunii în grup, pentru a merge la moschee. Dacă timpul unuei rugăciuni expiră, fără ca o persoană să își fi împlinit rugăciunea, acesta va păcătui ca și cum ar fi ucis un om. Acest păcat nu este iertat prin recuperarea rugăciunii. În acest caz, acea persoană nu ăși plătește decât datoria. Pentru ca acest păcat să îi fie iertat, persoana trebuie să împlinească tevbe-i nasuh sau hajj-i mebrur. (Ibn-i Abidin)]

În rugăciune trebuie să recităm Coran, atât cât este sunnet. În timpul ruku` și al prosternărilor corpul trebuie să rămână nemișcat, în orice circumstanțe. Deoarece acest lucru este farz sau vajib. Atunci când ne îndreptăm de la ruku`, corpul se va ine atât de drept, încât oasele să revină în poziția lor naturală. Se spune că este farz sau vajib sau sunnet să se stea astfel un timp. Tot astfel se procedează și între două prosternări. Trebuie să acordăm o deosebită atenție acestor condiții.

(va continua)