Allah ne este de ajuns

Într-o zi pe când califul Harun Reșid și vizirul său se plimbau deghizați, văzură un cort. Se apropiară. În fața cortului stătea o bătrânică.

-Măicuță, trăiești în acest cort?

-Da, fiule, împreună cu nepotul meu de nouă ani. Sunteți obosiți de pe drum, poftiți, să ne fiți oaspeți.

Califul intră împreună cu vizirul.

-Măicuță, ce mâncați, ce beți, cu ce vă întrețineți?

-Fiule, oricât de mulțumitori am fi față de Allahu teala tot ar fi puțin. Avem o capră pe care o mulgem și de pe urma căreia ne câștigăm traiul.

Mai târziu se așezară la masă. Fură serviți cu carne de capră friptă. Sultanul privi în ochii vizirului...Apoi o întrebă pe bătrână de unde este carnea.

-Este capra noastră. Am tăiat-o căci nu aveam nimic altceva cu care să ne ospătăm oaspeții.

După masă califul și vizirul părăsiră cortul, dar nu înainte de a-i oferi bătrânei o batistă cu însemnul sultanului spunându-i:

-Când vă veți afla în nevoie, mergeți la stăpânul acestei batiste. El vă va ajuta.

(va continua)