Elhamdulillah

Într-o zi, în timp ce Imam-i azam Ebu Hanife îi preda discipolului său, o persoană veni și spuse:

-Corabia ce transporta bunurile dumneavoastră a fost prinsă de furtună și s-a scufundat.

Hazreti Imam spuse:

-Elhamdulillah.

După care își continuă lecția. După puțin timp acea persoană reveni și spuse:

-Îmi cer scuze...Corabia ce s-a scufundat nu era a dumneavoastră ci a altcuiva. Imamul spuse iar:

-Elhamdulillah.

Acest lucru îi atrase atenția discipolului său și cuprins de curiozitate îl întrebă pe imam care este înțelepciunea acestui gest.

Răspunsul imamului fu următorul:

-Prima dată am privit în inima mea să văd dacă găsesc o urmă de tristețe pentru cele auzite...Văzând că nu există, am fost mulțumitor...Când am primit cea de-a doua veste am privit în inima mea să văd dacă există o urmă de bucurie...Văzând că nu este, am fost din nou mulțumitor...