Principiile credinței

Destinul este când Allahu teala doreşte existenţa a ceva. Soarta, adică crearea a ceva dorit se numeşte kaza. Aceşti doi termeni se pot folosi şi ca sinonime.

Allahu teala a înzestrat oamenii cu voinţă, şi a făcut ca aceste dorinţe să fie cauza creaţiei lucrurilor. Când un rob doreşte să facă ceva, dacă şi Allahu teala doreşte, va crea acel lucru. Dacă robul nu-şi doreşte, nici Allahu teala nu va înfăptui acel lucru.

Allahu teala a poruncit tuturor încrederea. Una dintre porunci ne este prezentată în traducerea  versetului: Încrederea este una din condiţiile credinţei. Sunt multe versete în care se spune aceasta: sura Maide (Daca aveţi credinţă, aveţi încredere în Allahu teala), sura Al-i Imran (Allahu teala îi iubeşte cu siguranţă pe cei ce au încredere), în sura Talak (Dacă cineva se încrede în Allahu teala, El îi este de ajuns), în sura Zumer, (Nu-I este de ajuns Allahu teala, robului său?).

Profetul sallallahu aleyhi ve sellem spune într-un hadis: Mi-a fost arătată o parte din comunitatea mea. Umpluseră munţii şi deşerturile. M-am mirat şi m-am bucurat că sunt atât de numeroşi. M-au întrebat dacă mă bucur şi am zis da. Mi-au spus, doar şaptezeci de mii dintre aceştia vor intra fără a fi judecaţi în Rai. Am întrebat care sunt aceştia. Mi s-a răspuns, cei care se încred şi speră la Allah, fără a amesteca în treburile lor vrăjitoria, ghicitul şi arderile).

Încrederea, înseamnă să produci cauzele şi să nu îţi faci probleme pentru ce va fi după aceea.