Sehl bin Hanif ”radiyallahu anh„

Înaintea luptei de la Tebuk, Trimisul lui Allah ”sallallahu aleyhi ve sellem” a cerut ajutorul companionilor săi. Cei mai înstăriți dintre aceștia și-au oferit ajutorul, pe puterea lor. Hazreti Sehl a auzit dorința Profetului și s-a întristat nespus, căci el era sărac și nu își putea oferi ajutorul.

A venit acasă și luând ”pumnul„ de curmale, pe care îl oprise pentru necesitățile copiilor săi, merse cu acestea la Trimisul lui Allah.

Întinse curmalele și spuse rugător,

”O, Trimis al lui Allah! Nu avem în casă nimic de mâncare, în afară de aceste curmale. Acestea sunt ajutorul meu și al fiicei mele. Vă rog să le primiți și să vă rugați pentru binecuvântarea noastră”.

Resulullah bucuros și emoționat, luă curmalele, pe care le așeză chiar cu mâinile sale binecuvântate deasupra tuturor darurilor. Și se rugă pentru binecuvântare și belșug.

Ipocriții văzând aceasta l-au umilit pe hazreti Sehl, spunând, ”Allahu teala nu are nevoie de mâna de curmale ale lui Sehl bin Hanif”. Au râs pe seama lui și l-au batjocorit. Însă Allahu teala în urma acestui comportament al ipocriților a trimis următorul verset, ”Pe aceia care îi ponegresc pe dreptcredincioșii, care de bună voie fac milostenii dar nu au pentru a oferi decât rodul trudei lor și îi iau în derâdere pe ei, îi așteaptă pedeapsă dureroasă”.