Virtuțile pomenirii Profetului

Hazreti Sufyan-i Sevri povestește:

Pe când înconjuram Kaaba, am observat un tânăr care rostea salavat (pomenirea Profetului) la fiecare pas. M-am apropiat de el și i-am spus: ”Rostești doar salavat neglijând rugile ce trebuie rostite în acest caz. Sunt rugi ce trebuie rostite pentru fiecare situație”. Tânărul m-a întrebat cine sunt, iar eu m-am prezentat. ”Tu ești un învățat, nu ești orișicine, stai să îți povestesc” îmi spuse și continuă:

”Am ieșit la drum împreună cu tatăl meu pentru a vizita Beytullah (Kaaba, Casa lui Allah). Pe drum tatăl meu s-a îmbolnăvit. M-am străduit mult pentru vindecarea lui, dar din păcate a murit. M-am uitat la el, după ce a murit fața sa a devenit neagră. I-am acoperit fața, iar mai târziu am adormit lângă el. În vis am văzut o persoană de o frumusețe de nedescris, care răspândea un parfum plăcut. A venit lângă tatăl meu, i-a ridicat vălul de pe față și și-a trecut mâinile peste fața lui. Imediat fața neagră a tatălui meu s-a luminat și s-a albit. Când l-am întrebat cine este mi-a spus, ” Eu sunt Trimisul lui Allah. Tatăl tău și-a petrecut viața în van, dar mă pomenea mereu. Acum mi-au adus la cunoștință că se află în dificultate, iar el mi-a cerut ajutorul. Fără îndoială că le voi fi de ajutor musulmanilor ce mă pomenesc mult”. Când m-am trezit am văzut că fața tatălui meu era într-adevăr albă. Iată, de aceea îi aduc multe pomeniri Trimisului lui Allah.