Folosirea difuzorului în timpul rugăciunii

Ibni Abidin ”rahime-hullahu teala”declară următoarele la începutul explicațiilor sale asupra tradițiilor rugăciunii, (Rugăciunea ce se împlinește urmând pe cineva care nu este în rugăciune nu este sahih. Este mekruh pentru imam și muezzin să ridice vocea mai mult decât este necesar pentru jema'at să îi audă. Când imamul și muezzinul vor spune tekbir-i iftitah pentru a începe rugăciunea vor trebui să își exprime și intenția de a începe rugăciunea. Rugăciunea lor nu va fi sahih dacă își vor exprima intenția doar cu scopul de a fi auziți de jema'at. De asemenea nici rugăciunea celor ce îi urmează nu va fi sahih. Este mekruh și bid'at ca muezzinul să repete tekbirurile rostite de imam, atât timp cât vocea sa este auzită de jema'at. Deși este mustehab să repete atunci când este nevoie. Dacă va repeta ca și cum intonează o melodie, rugăciunea sa va fi anulată.)

 De aici reiese că folosirea difuzorului de către imam și muezzin pentru a-și face auzite vocile către jema'at anulează rugăciunile acestora, dar și pe ale imamului și muezzinului. Și este de asemenea o inovație urâtă. Actele bid'at sunt păcate mari. Este scris într-un articol din al doisprezecelea număr al publicației El-muallim, editată de savanții islamici indieni, din orașul Malappuram, din luna Rebiul-evvel 1406, decembrie 1985 că nu este sahih să se împlinească rugăciunea urmând un imam în timp ce conduce rugăciunea și a cărui imagine și voce apar pe  televizor.