Ef`al-i mukellefin

Se consideră semn de necredinţă neacceptarea tradiţiei profetice. Cel ce acceptă dar nu îndeplineşte tradiţia profetică nu va fi pedepsit. Însă renunţarea la împlinirea tradiţiei în mod constant şi fără a avea un motiv este demnă de mustrare şi va fi lipsită de recompensă.Tradiţiile sunt de două feluri:

Sunnet-i Muekkede (Tradiţii cu obligativitate continuă), activităţile pe care Profetul aleyhisselam le făcea în mod continuu și renunța la ele foarte rar. Sunnet-i Gayr-i Muekkede (Tradiţii cu obligativitate intermitentă), activităţi îndeplinite de Profet, ca acte de adorare, doar uneori.

MUSTEHAB (fapte acceptate): Acestea se mai numesc şi fapte agreate sau comportament. Sunt la fel ca şi tradiţiile cu obligativitate intermitentă. Sunt chestiuni agreate de Profet, chiar dacă le-a împlinit doar o dată sau de două ori în viaţă. Cei ce fac acestea vor primi recompensă. Iar cei ce nu vor îndeplini nu vor fi pedepsiţi şi nici nu vor fi privaţi de mijlocirea pentru păcate.

MUBAH (fapte fireşti): Lucruri ce nu au fost poruncite dar nici interzise. Adică nu ni s-a transmis dacă sunt păcate sau fapte bune. Când sunt înfăptuite cu o intenţie bună sunt fapte bune, iar înfăptuite cu o intenţie rea sunt pasibile de pedeapsă.

HARAM (fapte nepermise, interzise), ceea ce Allahu teala a interzis în mod clar în Coran prin porunca ” nu faceţi”. Cel ce afirmă că ceva nepermis este permis şi că ceva permis este nepermis va deveni necredincios.

Va continua