Cel alăptat fără abluțiune

Yazicioglu Muhammed Efendi, autorul cărții Muhammediye a trăit în zona Edirne și Gelibolu. Acesastă personalitate venerabilă avea și un frate, cunscut ca Ahmed-i Bican.

Într-o zi, pe când Ahmed-i Bican predica în moschee, fratele său, Muhammed Yazicioglu intră și începu să asculte predica fratelui său. Ahmed-i Bican observă venirea fratelui său, dar spre surprinderea sa după scurt timp văzu că fratele să părăsi moscheea râzând.

Neînțelegând comportamentul fratelui său, Ahmed-i Bican îi povesti mamei sale cele întâmplate și o rugă pe aceasta să îl întrebe pe fratele său de ce a procedat astfel.

Seara, când Muhammed veni acasă, mama sa îl întrebă, ”Fiule, fratele tău întreabă de ce ai ieșit râzând de la predica lui. A greșit ceva?”

”Măicuță, eu nu am râs de predica fratelui meu. Eu am zâmbit văzând câți îngeri s-au adunat să asculte predica unui fiu al omului, văzând că nu aveau loc să stea și se așezau unii peste alții. Mi-a plăcut atât de mult această priveliște, încât am zâmbit și am ieșit deoarece nu mai era loc în moschee să stau”.

(Va continua)