Ahkam-î islamiyye

VAJIB (necesare): Sunt poruncile ce nu sunt atât de clare şi precise precum cele obligatorii. Rugăciunea vitr, rugăciunea de sărbătoare, sacrificarea animalelor pentru cei ce au posibilitate, pomana fitr sunt acte necesare. Sentinţa actelor necesare este aceeaşi cu a celor obligatorii. Renunţarea la îndeplinirea actelor necesare este cu siguranţă neagreată. Cel ce nu crede în poruncile necesare nu devine necredincios, însă va fi vrednic de pedeapsa iadului.

SUNNET (tradiţia Profetului): Lucrurile care nu au fost transmise în mod clar de Allahu teala, însă au fost acceptate şi înfăptuite în mod constant de Profetul nostru, sau faptele la care acesta nu a cerut să se renunțe. Se consideră necredinţă neacceptarea tradiţiei profetice. Cel ce acceptă dar nu îndeplineşte tradiţia profetică nu va fi pedepsit. Însă renunţarea la împlinirea tradiţiei în mod constant şi fără a avea un motiv este demnă de mustrare şi va fi lipsită de recompensă. Chemarea la rugăciune, împlinirea rugăciunii în grup, folosirea misvakului în timpul abluţiunii, circumcizia sunt dintre tradiţiile Profetului. Tradiţiile sunt de două feluri: Sunnet-i Muekkede-Tradiţii cu obligativitate continuă: Activităţile pe care Profetul aleyhisselam le făcea în mod continuu, iar renunţarea la ele era foarte rară, sunt tradiţii foarte puternice. Sunnet-i Gayr-i Muekkede-Tradiţii cu obligativitate intermitentă: Activităţi îndeplinite de Profet, ca acte de adorare, doar uneori.

(Va continua)