Să cumperi Paradisul...

Ajunsesem la finalul ultimei ore de curs. Elevii deveniseră nerăbdători așteptând plecarea. Își pregătiseră ghiozdanele și așteptau sunetul clopoțelului. Dintre ei, doar Ali nu se pregătise.Ba chiar, făcea tot posibilul să întârzie. Își aduna încet, încet lucrurile și cu coada ochiului îl urmărea pe învățător, așteptând plecarea colegilor săi.

Observându-l, învățătorul îl întrebă:

-Ce s-a întâmplat, Ali? Nu mergi acasă?

-Doream să vorbesc cu dumneavoastră, domnule.

-Bine, te ascult.

-Domnule, știți, colegul nostru, Ahmet...Știți, familia sa nu are o bună situație financiară, iar mama sa nu îi poate pregăti un pachet, pe care să îl mănânce în pauze. De aceea, mă gândisem să îl ajut. Dacă strâng în fiecare zi bani de un covrig, ați putea dumneavoastră să îi dați acești bani? Dacă i-aș da eu, nu i-ar primi, cu siguranță.

Imediat, Ali scoase din buzunar un pumn de mărunțiș și îl puse pe masa învățătorului. Acesta nu se atinse de bani. Se așeză și se gândi la ceea ce știa despre Ali. Din câte știa, nici situația familiei acestuia nu era tocmai bună. Ali era la fel de nevoiaș, dar cu toate acestea, era animat de intenții bune și dorea să fie de ajutor.

Învățătorul spuse:

-Ali, din câte îmi amintesc, nici familia ta nu are o situație financiară foarte bună.

-Da, domnule, tatăl meu lucrează ca zilier. De multe ori nici nu găsește de muncă, dar lucrez și eu, câștig și eu.

 

(Va continua)