Vanitatea

În următoarele hadisuri se relatează, ”Cel ce este modest, ce își câștigă existența pe căi permise, ce are un caracter plăcut, ce este blând față de alții și nu face nici un rău nimănui este un om foarte bun” și ”Cel ce este umil de dragul lui Allahu teala va fi înălțat în rang de Allahu teala”.

este permis să ai un comportament trufaș față de cei ce au deviat de la calea cea dreaptă și față de cei bogați. Acest comportament vanitos nu are ca scop de a arăta superioritate cuiva ci pentru a-i trezi pe aceștia la realitate. Este merituos să ai un comportament mândru și trufaș în luptă, împotriva inamicului. Acest tip de mândrie se numește huveyla. Atunci când oferim milostenie trebuie să avem un sentiment de mândrie amestecat cu bucurie și voie bună. Această mândrie nu este direcționată către cel ce este nevoiaș. În schimb, este destinată să disprețuiască bunul dat sau banii. Acest lucru indicând faptul că nu acordă o mare valoare bunurilor lumești, că nu este sclavul banului. Într-un hadis-i șerif se relatează, ”Mâna ce dă este mai presus decât mâna ce primește”. Este permis să avem un comportament mândru și față de cei ce au un comportament ostentativ. Chiar dacă este bine să fim modești față de cei ce ne sunt inferiori, trebuie să fim atenți și să evităm extremele. Modestia excesivă poartă numele de temelluk (smerenie). Aceasta este permisă doar către un ghid spiritual sau către un învățat islamic.

(Va continua)