Nu-i dați acelui blestemat...

Într-o zi, Jebrail aleyhisselam veni la Resulullah, la Mesjid-i Nebi, sub forma lui hazreti Dîhye. În acest timp, hazreti Hasan și hazreti Huseyn, ce erau la vârsta copilăriei, se jucau în moschee. Crezând că Jebrail aleyhisselam este Dîhye veniră alergând la el și începură să îl caute în buzunare. Resulullah aleyhisselam spuse:

-O, fratele meu, Jebrail! Să nu crezi că nepoții mei sunt necuviincioși. Ei au crezut că ești Dîhye. Acesta vine de fiecare dată cu cadouri. Iar copiii s-au învățat astfel.

Auzind astfel, Jebrail aleyhisselam se întristă. ”Dîhye nu vine niciodată fără daruri, cum aș putea eu veni astfel” își spuse. Atunci întinse mâna și rupse un ciorchine de strugure din Paradis, pe care i-l dădu lui hazreti Hasan. Mai întinse mâna o dată și rupse o rodie, pe care i-o oferi lui hazreti Huseyn.

După ce își primiră darurile copiii se întoarseră la joacă. Între timp apăru la ușa moscheii un bătrân cu barbă albă, îndoit de mijloc, prăfuit și murdar, care le spuse copiilor:

-Copilași, sunt flămând de zile întregi, dați-mi ceva să mănânc, pentru voia lui Allah.

Hazreti Hasan și hazreti Huseyn întinseră pe rând strugurele și rodia. Chiar în acel moment, Jebrail aleyhisselam văzând ce se întâmplă veni și zise:

-Stați, nu îi dați acelui blestemat! Acela este șeytan. Binecuvântările Raiului îi sunt interzise.

După care îl izgoni pe diavol.