Fatih Sultan Mehmed

Seyyid Ahmet Mekki Efendi ”rahmetullahi aleyh” postește într-o zi jemaat-ului său:

”Atunci când sultanul Fatih Mehmed a construit renumitele medrese din jurul moscheii Fatih, a cerut ca în fața ușii de la intrare să se sape o groapă adâncă peste care să se așeze un grătar de fier.

Însă demnitarii nu au înțeles sensul acestei cereri. Și iată că într-un final unul dintre demnitarii săi a întrebat:

-O, sultanule, suntem foarte curioși în privința tâlcului acestei gropi.

-Atunci când voi muri și îmi veți coborî trupul în mormânt să nu mă acoperiți cu pământul ce va ieși din mormântul meu!

După care arătând spre acea groapă continuă:

-Să mă acoperiți cu pământul și noroiul ce se vor aduna în această groapă.

-Care este înțelepciunea acestei dorințe, o, sultanule, întrebară curioși demnitarii.

-În această medrese elevii vor învăța știința (Islamul), nu e așa?

-Da.

-Iată, sper ca Allahu teala să mă ierte din respect pentru pământul, noroiul ce va cădea de pe picioarele celor ce vor studia în această medrese. Poate că mulțumită lor voi fi și eu salvat în lumea de apoi.