Imam-i Ahmed bin Hanbel

Imam-i Ahmed bin Hanbel este liderul orientării Hanbeli, unul din cei patru mari imami Ehli sunnet vel jemaat, căruia i-a fost vestit Paradisul.

S-a născut în anul 164 (miladi 781) în Bagdad. Și a decedat tot în acest oraș în anul 241 (miladi 855). Era originar din Basra. Tatăl său a fost Muhammed bin Hanbel. Acesta s-a stins din viață când imamul Ahmed bin Hanbel se afla la o vârstă fragedă. Mama sa s-a ocupat de educația lui.

Încă de la o vârstă mică a început să studieze în Bagdad, ce era la acele vremuri un important centru științific, în acre se aflau savanți valoroși în știința hadisului, în kîraat și aleși evliya. La început a memorat Coranul. Apoi a învățat relatările companionilor și ale Tabiin, hadis, fîkîh și lugat.

Era renumit și se evidenția dintre semenii săi prin seriozitatea, evlavia, răbdarea, hotărârea și toleranța sa.

Mai întâi a luat lecții de fîkîh și hadis de la imam-i Ebu Yusuf, discipolul imamului a`zam. Apoi a urmat lecțiile lui Hușeym și ale altor savanți renumiți din Bagdad. Mai târziu a întreprins multe călătorii pentru a-și desăvârși studiile. A mers în Basra, Kufa, Mekke-i mukerreme, Medine-i munevvere, Damasc și al- Jazeera, unde a învățat știința hadisului.

Va continua