Imam-i Ahmed bin Hanbel

Pe lângă memoria impresionantă, o altă particularitate a sa, ce atrage atenția, era faptul că acorda o mare importanță scrierii tuturor hadisurilor, pe care le auzea.

Fiul său, Abdullah, spune, ”Tatăl meu citea în fiecare noapte o șeptime din Coran. Astfel la fiecare șapte zile termina Coranul. Se odihnea puțin după rugăciunea de seară (yatsi, `isha), după care se trezea și împlinea acte de adorare până dimineața. Își făcea veștmintele din cel mai ieftin material. Și de multe ori mânca foarte puțin, spunând, ”Pentru cineva ce va muri acestea sunt prea mult chiar”.

Împlinea întotdeauna rugăciuni noaptea. Le indica întotdeauna oamenilor soluții pentru a le ușura situația. Atunci când îi era foame, dacă nu găsea nimic de mâncare nu deranja pe nimeni. De cele mai multe ori mânca oțet cu pâine. Pe drum mergea cu pași repezi. Era văzut de cele mai multe ori la moschee, la rugăciunile de înmormântare și în vizitele la cei bolnavi.

Imam-i Ahmed bin Hanbel a spus, ”Nu există nimic mai benefic pentru corectarea inimii robului, decât compania celor buni. Și iar, nu există nimic mai dăunător decât compania păcătoșilor, să fi atent și să privești la treburile lor”.