Scrisoarea lui Imam-i Rabbani rahmetullahi aleyh

Cu cât se efectuează mai târziu rugăciunea, cu atât se va micșora răsplata ei. Timpurile ce sunt mustehab, sunt pentru împlinirea rugăciunii în grup, pentru a merge la moschee. Dacă timpul unuei rugăciuni expiră, fără ca o persoană să își fi împlinit rugăciunea, acesta va păcătui ca și cum ar fi ucis un om. Acest păcat nu este iertat prin recuperarea rugăciunii. În acest caz, acea persoană nu ăși plătește decât datoria. Pentru ca acest păcat să îi fie iertat, persoana trebuie să împlinească tevbe-i nasuh sau hajj-i mebrur. (Ibn-i Abidin)]

În rugăciune trebuie să recităm Coran, atât cât este sunnet. În timpul ruku` și al prosternărilor corpul trebuie să rămână nemișcat, în orice circumstanțe. Deoarece acest lucru este farz sau vajib. Atunci când ne îndreptăm de la ruku`, corpul se va ine atât de drept, încât oasele să revină în poziția lor naturală. Se spune că este farz sau vajib sau sunnet să se stea astfel un timp. Tot astfel se procedează și între două prosternări. Trebuie să acordăm o deosebită atenție acestor condiții. Pomenirile rostite la ruku` și prosternări vor fi în număr de minim trei. Iar numărul maxim este de șapte sau unsprezece. În ceea ce privește imamul, depinde de starea grupului pe care îl conduce în rugăciune. Ce rușinos este pentru cineva aflat în putere să rostească pomenirile în număr minim, când împlinește rugăciunea individual. Ar trebui să le rostească de cel puțin cinci ori. În timp ce se merge la prosternare, trebuie să ne așezăm pe sol membrele ce sunt cel mai aproape de sol.

Va continua