Înțelepciunea lui Imam-î azam

Într-o zi la Imam-î azam Ebu Hanife veniră trei bărbați. Aceștia îi puseră câte o întrebare, pe rând. Primul, care era ateist, spuse:

-Ceea ce există este vizibil. Dacă există Allah, atunci dovedește-mi, arată-mi.

Cel de-al doilea, ce aparține sectei mutezile, întrebă:

-În Iad există foc. Șeitan a fost creat din foc. Atunci cum poate fi pedepsit diavolul?

Iar cel de-al treilea, care susținea că Allah ne forțează să împlinim orice faptă, întrebă:

-Susții că există liberul arbitru. Dacă Allah, ce este creatorul tuturor, ne dăruiește acest lucru, ce poate face omul?

Imam-î azam luă de jos trei mâini de pământ umed, formă trei bulgări, pe care îi aruncă către fiecare.

Cei trei, înfuriați, merseră la cadiu. Acesta îl întrebă pe Imam-î azam de ce a aruncat cu noroi, iar el spuse:

-Aceștia mi-au pus câte o întrebare, iar eu le-am răspuns. Ateisul a zis că dacă există Allah atunci ar trebui să fie vizibil. Când l-am lovit cu bulgărele a zis că îl doare capul. Atunci să îmi arate durerea. Dacă există ar trebui să fie vizibilă și să mi-o arate.

Cel din secta mutezile, deși a fost creat din pământ, pământul pe care l-am aruncat spre el, l-a rănit. Dacă pământul a fost afectat de pământ, atunci și focul va fi afectat de foc. Așa cum fierăstrul din fier taie fierul, tot astfel și focul va arde focul.