Adevărul vieții lumești

Fericiți cei care, în viața lor, acordă atenție să nu auprească pe cineva, să nu urască pe cineva, să nu rănească pe cineva, să nu se considere mai presus decât oricine altcineva, ce comportament ales au...

Fără îndoială că sentimentul de despărțire este cel mai înfiorător eveniment al viitorului. Omul, toată viața sa iese din casă, se întoarce, însă va veni o zi când va ieși, dar nu se va mai întoarce...

Un bărbat s-a urcat într-un taxi. Văzând că șoferul este ocupat, citin Coran, l-a întrebat, ”Ți-a murit cineva?”. ”Da, ne-au murit inimile” i-a răspuns șoferul.

Condamnatul din închisoare cere Coran, pentru a-și alina singurătatea. Bolnavul din spital cere Coran pentru a-și găsi sănătatea. Cel ce se află în mormânt cere Coran pentru a-și înălța rangul în lumea de apoi. Pe când noi, noi nu suntem nici în închisoare, nici bolnavi, nici în mormânt, ca să cerem Coran. Coranul se află între mâinile noastre, în fața ochilor noștri. Trebuie, oare, neapărat să ajungem în închisoare, în spital sau în mormânt pentru a crea o legătură cu el? Oare ce mai așteptăm?!!