Nașterea celui mai binecuvântat dintre oameni

Cele șapte ceruri și pământuri, într-un cuvânt toată lumea, aștepta cu mare bucurie și respect venirea stăpânului lumilor, ultimul Profet , cel preaiubit de Allahu teala. Toate viețuitoarele se pregătiseră să ureze în limba lor bun venit Trimisului lui Allah. Luni, în cea de-a 12-a noapte a lunii Rebiul evvel, spre dimineață, cu 53 de ani înaintea Hejirei și la două luni după evenimentul elefantului, în Mecca, într-o casă în apropierea dealului Safa s-a născut Muhammed Mustafa ”sallallahu aleyhi ve sellem”, cel mult așteptat. Lumea prinse viață din nou odată cu nașterea sa. Lumina sa divină străpunse și destrămă întunericul.

În cartea Medaricun-nubuvve este scris:

”Hazreti Amine, cea mai fericită mamă ce a primit cea mai înaltă onoare relatează despre sarcina sa: ”În zilele cât am fost însărcinată cu  stăpânul lumilor, nu am simțit nici o durere sau suferință. Nici nu simțeam că sunt însărcinată. Însă după cea de-a șasea lună de sarcină, într-o zi, aflându-mă între somn și realitate, cineva mi-a spus; ”Știi pe cine porți în pântece?” Când i-am răspuns că nu știu, mi-a vestit; ”Ești însărcinată cu ultimul dintre profeți!”. Când se apropie vremea nașterii acea persoană veni din nou și îmi spuse; ”O, Amine! Când se va naște copilul, să îl numești Muhammed!”, sau conform unei alte relatări; ”O, Amine! Când se va naște copilul, să îl numești Ahmed!”

Va continua