Modestia cizmarului

Un abid (o persoană ce împlinește multe acte de adorare) se retrase pe un munte în izolare, pentru a se ruga lui Allahu teala. Într-o noapte, în vis, i se spuse, ”Mergi la cutare cizmar! Acesta să se roage pentru tine!”.

Abid coborî de pe munte, merse în satul cu pricina, unde îl găsi pe cizmar. Îl întrebă pe acesta cu ce se ocupă. Cizmarul îi spuse că ziua postește și se ocupă de cizmărie, iar cu banii câștigați de aici își întreține familia, iar din surplus oferă milostenie. Abid înțelese că cizmarul împlinește fapte bune și frumoase, însă consideră că actele de adorare împlinite de el în izolare pe munte, fără a se mai ocupa și de altceva sunt mai bune. Astfel că se întoarse la muntele său și la actele sale de adorare.

Însă în vis aceeași voce îi spuse, ”Mergi la cizmar și întreabă-l ce este cu paloarea de pe fața lui!”.

Abid coborî din nou de pe munte. Merse la cizmar și îl întrebă, ”De ce ești atât de palid la față?”

Cizmarul îi răspunse, ”Mă tem foarte tare că orice persoană pe care o văd va fi izbăvită, iar eu voi fi nenorocit. Am față palidă de teamă.”

Atunci abid înțelese că cizmarul a obținut acea superioritate prin modestia și teama sa.