CERTIFICATUL DE IZBĂVIRE

Atunci sărmanul spuse, ”Hagi efendi! Păstrează-mi tu izbăvirea! Când voi muri puneți-mi-o în giulgiu ca să o arăt îngerilor ce vor veni să îmi pună întrebările”.

Ajunși acasă, bogatul ascunse cu grijă hârtia într-o ladă. După o vreme, în timp ce cel bogat era plecat în altă țară, pentru negoț, sărmanul muri. L-au spălat, l-au pregătit, însă nu au putut găsi hârtia pentru a o pune în giulgiu și l-au îngropat astfel. După câteva luni de zile când negustorul bogat reveni în oraș întrebă de sărman. I se spuse că acesta a murit. Auzind acestea negustorul începu a plânge și a se văita, spunând, ”Acel sărman avea la mine un lucru de preț. Vai, nu am putut să-i împlinesc dorința”. Merse imediat la lada în care pusese hârtia, dar aceasta nu se mai afla acolo. Merse la mormântul sărmanului, luând cu el o lopată, gândindu-se că poate cineva a găsit totuși hârtia și a așezat-o în giulgiu. Deodată, auzi o voce, ”Nu deschide mormântul! Noi i-am dat izbăvirea!” Auzind acea voce, negustorul își pierdu cunoștința și căzu la pământ. Atunci îi fu arătat vecinul său sărman, care îi spuse, ”Hagi efendi! Pacea lui Allahu teala să fie asupra ta! Acea izbăvire mi s-a dat. Elhamdulillah. Am arătat-o îngerilor Munker și Nekir, care nu m-au mai întrebat nimic. Tu ai fost cel care a cauzat primirea acestei izbăviri. Allahu teala să fie mulțumit de tine.”