AM TRIMIS AȚA LA VÂNZARE

Hazreti Geylani se întoarse către femeie și îi spuse:

-Mamă, stai fără grijă, am trimis ața la vânzare. Când vor veni banii îți voi da atât cât face.

A doua zi femeia veni și întrebă dacă i s-a vândut ața.

Hazreti Geylani îi spuse:

-Ața s-a vândut, dar banii nu au sosit încă. Cam într-o săptămână ar trebui să sosească.

Femeia plecă și reveni după o săptămână. Însă banii nu sosiseră încă, iar femeii i se spuse să vină a doua zi pentru a-i lua. Bătrâna se văită că ar fi trebuit să meargă la piață că până acum ar fi avut banii în mână, dar discipolii o rugară să aibă răbdare și să mai aștepte o zi.

A doua zi, o solie de comercianți, cum nu se mai văzuse, veni la hazreti Abdulkadir Geylani. Plini de respect aceștia îi înmânară o mie de bani de aur. Când ieșiră afară, discipolii îi întrebară de ce i-au oferit o astfel de sumă mare învățătorului lor. Negustorii povestiră, ”Banii sunt ai Șeyhului. În timpul unei călătorii pe mare, din cauza unei furtuni puternice, ni s-a găurit vela corabiei. Rămăsesem în mijlocul mării, fără a mai putea înainta.