ESHAB-Î KIRAM

Trebuie să rostim cu afecţiune şi respect numele  tuturor companionilor Profetului, celor ce şi-au dat viaţa şi toate averile lor pe calea Profetului lui Allah. Nu ne este permis să vorbim despre ei într-un mod ce nu e conform cu măreţia lor. Este considerată pervertire şi erezie să vorbim despre ei nerespectuos.

Cel ce-l iubeşte pe profetul lui Allahu teala trebuie să-i iubească şi pe companionii săi. Căci într-un hadis se relatează: Cei ce-mi iubesc companionii, îi iubesc pentru că mă iubesc pe mine. Cel ce nu-mi iubeşte companionii nu mă iubeşte nici pe mine. Cel ce-i răneşte pe ei, mă răneşte pe mine. Iar cel ce mă răneşte pe mine, îl supără pe Allahu teala. Cel ce-L supără pe Allahu teala, cu siguranţă va fi pedepsit. Într-un alt hadis se relatează: Dacă Allahu teala doreşte să binecuvânteze un rob din comunitatea mea, atunci El îi va aşeza în inimă dragostea pentru companionii mei. Îi va iubi pe toţi ca pe propriul suflet. În ziua morţii Profetului, în Medina, se găseau 33 de mii de companioni. Toţi companionii însă erau în număr de peste o sută douăzeci şi patru de mii.