CHEMAREA LA RUGĂCIUNE

Chemarea la rugăciune (ezan) înseamnă să anunţi pe toată lumea. Aceasta este tradiţie cu obligativitate continuă (sunnet-i muekkede) ca bărbaţii să rostească chemarea la rugăciune la fiecare din cele cinci timpuri de rugăciune şi pentru rugăciunile restante şi de asemenea la rugăciunea de vineri. Este faptă neagreată ca femeile să recite chemarea la rugăciune. Ezanul se va citi la înălţime pentru a anunţa tuturor timpul rugăciunii. Este faptă agreată ca în timpul citirii ezanului să se ridice cele două mâini şi să se închidă găurile urechilor cu câte un deget. Citirea ikametului este mult mai plină de virtuţi decât citirea ezanului. Ambele chemări la rugăciune se vor citi îndreptaţi fiind către qibla. În timp ce se rostește chemarea la rugăciune nu se vorbeşte şi nici nu se răspunde la salut.

Este permis ca ezanul să fie recitat de un copil raţional, de către o persoană oarbă, de copilul provenit dintr-o relaţie extraconjugală, de ignorantul ce ştie să recite ezanul. Este faptă aproape de interzis (mekruh) ca cineva aflat în starea de impuritate să citească ezan sau ikamet, de asemenea este mekruh ca cineva fără abluţiune, femeile, cineva aflat în stare de ebrietate, păcătosul şi copilul iraţional să citească ezan. Chemarea la rugăciune recitată de aceştia va fi recitită. Pentru ca chemarea la rugăciune să fie valabilă este nevoie de un muezin musulman şi în deplinătatea facultăţilor mintale. Nu este considerat valabil ezanul citit prin megafon.