FURNICA ȘI MIEREA

O picătură de miere căzu într-o zi pe pământ. O furnicuță veni, gustă din miere și se îndepărtă. Gustul dulce al mierii îi plăcu.

După un timp furnicuța reveni și mai mâncă puțină miere...

Vru să se îndepărteze, dar gustul dulce al mierii o atrăgea prea tare.

Nu se putea îndepărta de acolo.

S-a lăsat atrasă de gustul îmbietor al mierii și a intrat în picătura aurie...

Însă când a dorit să iasă nu a avut puterea necesară. Cu cât se zbătea mai mult să iasă cu atât se afunda mai tare și își găsi sfârșitul în picătura de miere.

Dacă s-ar fi mulțumit cu un pic de miere nu ar fi murit.

Învățații spun:

Această lume este precum o picătură de miere...

Cel ce se va mulțumi cu cât îi este necesar se va salva...

Iar cel ce se va afunda și se va lăsa atras, precum furnicuța se va afunda și va fi distrus...