ÎN INIMA SA VEI GĂSI IDOLATRIE

Hazreti imam-i Rabbani relatează o întâmplare astfel:

Aveam un vecin care, deși era musulman avea unele greșeli. Fiind pe patul de moarte m-au chemat la el. M-am dus și am văzut că era în comă. Mișcat de situația în care se afla am privit (spiritual) în inima lui. Aceasta era cuprinsă de nori grei de întuneric, iar lumina credinței sale era precum lumina unei lumânări ce pâlpâia, gata să se stingă. Am reflectat la ceea ce aș putea face pentru el și situația lui. Am privit iar în inima lui și m-am rugat pentru el, dar acei nori negri nu s-au destrămat deloc. Am încercat acest lucru de câteva ori fără nici un rezultat.

A treia oară m-am gândit:

-Ya Rabbi! Oare să fi făcut eu azi o greșeală? M-am rugat atât dar, fără nici un rezultat.

În acel moment, o voce s-a auzit în inima mea:

-O, imam! Dacă tu ai fi privit astfel munții, i-aș fi mutat din loc, pentru tine. Dar din inima acestui om nu vei putea îndepărta perdeaua înegurată, căci acest întuneric din inima sa nu este cauzat de unele lipsuri din faptele sale și nici de păcatele sale, ci de faptul că a luat parte la sărbătorirea idolilor hindușilor necredincioși și idolatrii. În inima sa se găsește idolatrie și de aceea rugile tale nu au efect.

Pe atunci, în India, exista obiceiul ca hindușii idolatrii să pregătească la sărbătorile idolilor lor, pilaf colorat, pe care îl dăruiau unii altora. Acest musulman, preluase acest obicei al lor și în aceleași zile pregătise și el acest pilaf, sărbătorind împreună cu ei.