O, MAMĂ, NU M-AI IUBIT DELOC...

Scrisoarea unei fiice către mama sa:

Ah, mamă, nu m-ai iubit deloc. Sau nu ai știut să mă iubești...

M-ai legănat în brațe, m-ai sărutat și m-ai alintat. Ai plâns împreună cu mine și mi-ai vegheat primii pași...

Am crescut...

Tu purtai pe cap baticul impregnat cu mirosul tău de mamă. Voiam și eu să port, dar îmi spuneai că sunt încă mică și îmi împleteai panglici în păr.

Te vedeam împlinindu-ți rugăciunea. Mamă vreau și eu să împlinesc rugăciunea ca și tine îți spuneam. Lasă, nu ști acum, vei face asta mai târziu îmi ziceai.

Te vedeam citind o carte într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Voiam și eu să citesc ca și tine, dar îmi spuneai să îmi fac temele și să învăț pentru școală.

Acum am crescut.

Am intrat la universitate. Voi deveni doctor. Erai atât de mândră de mine, mamă.

Mi-ai pregătit valiza cea mai bună. Mi-ai luat haine noi și călduroase. Te temeai că o să-mi fie frig și mi-ai împletit pulovere groase și ciorapi de lână. Te agitai gândindu-te dacă îmi lipsește ceva.

 

Va continua