O, MAMĂ, NU M-AI IUBIT DELOC...

Nu îmi lipsea nimic și nici nu mi-a fost frig, mamă.

Am murit...

Pământul era atât de rece, mamă...

Au venit doi oamnei și mi-au pus întrebări. Nu erau întrebări precum cele de la examen. Nu am știut să răspund. M-au luat de mâini și m-au aruncat în foc. Diploma nu m-a ajutat cu nimic, mamă...

Părul în care îmi împleteai funde când eram mică, pe care îl împodobeai cu clame și panglici mi-a luat foc, mamă...

Au adus apoi table încinse și mi-au zis să îmi fac rugăciunea pe ele. Îmi spuneai că nu știu, mamă. Acum am învățat să îmi împlinesc rugăciunile pe tablă încinsă. Și tu simțeai tot atât de multă durere când îți împlineai rugăciunea, mamă?

M-au întrebat cu ce fapte bune am venit. Mamă, mi-ai pregătit valiza cu atenție, dar ai uitat să pui fapte bune în ea. Acum sunt neajutorată aici.

Nu m-ai iubit deloc, mamă, sau nu ai știut să mă iubești. Omul îl protejează de orice rău pe cel pe care îl iubește. Însă tu nu m-ai putut proteja de focul Iadului, mamă...