SEMINȚELE

Însă când au ajuns la vie, ce să vadă. Toată via era scrum. Pe semne că noaptea aceasta luase foc, căci fumul încă se ridica.

-Cred că am venit într-un loc greșit. Nu se poate să fie via noastră.

Dar văzând pitrele negre ce mărgineau hotarul au înțeles că se aflau în locul corect. Unul dintre ei spuse:

-Am fost privați de belșugul acestei vii.

-Eu v-am spus, v-am spus să spuneți Inșaallah, spune un altul.

După care au început să arunce vina unul asupra altuia.Tot certându-se și împingându-se ajunseră pe drumul către sat, unde se întâlniră cu un bătrân nevoiaș, ce se ruga mereu pentru tatăl lor. Acesta văzându-i înțelese motivul gâlcevei și le spuse aceste vorbe înțelepte:

-Iată, astfel este pedeapsa lui Allah. Atunci când semănați ceva sau plantați copaci trebuie să vă gândiți să fie folositor pentru toți oamenii, ba chiar și pentru animale și păsări. Să vă rugați pentru belșug, pentru binecuvântare. Din fructele recoltate să puneți deoparte  și pentru cei săraci. Să nu adunați recoltele noaptea, precum hoții, căci atunci și Allah își va lua belșugul de pe acele recolte. Astfel nu veți obșine nimic nici pentru această lume, nici pentru lumea de apoi. În afară de supărare nu vă veți alege cu nimic.