DAR CEI CE NU SE GÂNDESC LA RUGĂCIUNE?

Hazreti Abdullah bin Mubarek se plimba într-o zi friguroasă de iarnă prin piața din Nișapur. În acest răstimp observă un sclav îmbrăcat cu o cămașă subțire, ce tremura de frig.

Se apropie de el și îi spuse:

-Spune-i stăpânului tău să îți ia un palton gros.

Sclavul zise:

-Nu este nevoie să îi spun.

-De ce?

-Deoarece el mă vede și îmi cunoaște foarte bine situația.

Abdullah bin Mubarek se înduioșă și cu un strigăt căzu la pământ.

Atunci când își veni în simțiri spuse:

”O, voi, oameni! Învățați ce este răbdarea, încrederea și mulțumirea de la acest sclav.

Într-o altă zi le spuse celor dragi; ”Frații mei! Cel ce nu împlinește cu bună știință o rugăciune la timpul ei, adică nu regretă că nu a împlinit acea rugăciune în timp ce timpul acesteia trece, va ieși din credință sau va muri în necredință! Dacă situația celui ce neglijează o singură rugăciune este astfel, oare ce va fi de cei ce nici măcar nu se gândesc la rugăciune sau nu o consideră o datorie a musulmanului? Învățații celor patru orientări religioase au afirmat în unanimitate că cel ce nu acordă importanță rugăciunii va ieși din credință.”