O, ALLAH, PENTRU VOIA TA...

Trei oameni din comunitățile trecute porniră la drum. După un timp, intrară într-o peșteră pentru a înnopta. Însă în acest timp o bucată mare de stâncă se desprinse din munte și se prăvăli peste ușa peșterii, închizându-i înăuntru. Drumeții spuse, ”Doar rugile noastre către Allah, invocând faptele bune pe care le-am împlinit, ne vor putea salva de această stâncă”.

Unul dintre ei spuse:

Părinții mei erau foarte bătrâni. Nu îmi hrăneam copiii și nici animalele, înainte de a-i hrăni pe ei. Într-o zi, am plecat departe pentru a aduna lemne. M-am întors foarte târziu. Atunci când le-am adus laptele, pe care îl beau seara, ei adormiseră. Nu îmi puteam hrăni copiii și animalele înainte de a-i hrăni pe ei. Copiii plângeau lângă mine. Am așteptat să se trezească,  lângă ei, cu bolul de lapte, până la revărsatul zorilor. Când s-au trezit le-am dat laptele să îl bea. O, Doamne, dacă am făcut acest lucru pentru mulțumirea Ta, salvează-ne de aici!

Stânca se mișcă un pic, însă nu era chip să se poată ieși.

Va continua