O, DOAMNE, PENTRU TINE...

Imediat își aminti că Allahu teala poate vedea orice de la lucrurile cele mai mari până la cele mai mici, în ceruri și pe pământ. Își spuse în sinea sa, ”O, Doamne! Tu ai cunoștință de tot ceea ce ai creat. Fără îndoială că știi unde este și lentila mea de contact. Ajută-mă, o, Allah!”

Echipa se adună și porniră la vale, pe cărări. Ajunși jos, se întâlniră cu un grup ce se îndrepta într-acolo pentru a se cățăra. Unul dintre mebrii grupului striga, ”A pierdut careva o lentilă de contact?” Era lentila ei! Apoi a aflat că o furnică ducea în spate lentila ei și în timp ce se deplasa încet, lentila strălucea în soare și le-a atras atenția alpiniștilor.

Când s-a întors acasă, fata le-a povestit întâmplarea părinților ei, iar tatăl ei, ce era caricaturist a desenat o furnică ce purta în spate o lentilă de contact. Deasupra furnicii, într-o bulă a scris, ”O, Allah! Nu știu de ce car acest lucru. Nu e ceva de mâncare și e atât de greu că abia pot să îl car. Dar dacă ceea ce îți dorești este să îl car, îl voi purta în spinare, pentru tine...”

Nu putem ști niciodată cine a cui povară este sau cine a cui binecuvântare este. Însă fără greutăți nu putem primi mila lui Allah.