VAI, SĂ NU SUFERE!...

Îmi place să cresc în balconul meu tot felul de plante. Anul acesta am plantat într-un vas mare un dovleac. A crescut cam trei metri și avea mici dovleci de mărimea unui ou. În fiecare zi, toată familia cerceta cu atenție dovleacul pentru a observa orice mică schimbare. L-am așezat în cel mai bun colț al balconului. L-am ferit de ploaie, de vânt. L-am hrănit cu îngrășăminte, ba chiar i-am șters și frunzele de praf, zilnic. Cu toate acestea, după ce a crescut puțin, dovlecii noștri au început să se usuce. Am căutat informații pe internet și am întrebat agricultori. Ceea ce am aflat a fost că la fel ca toate plantele și dovleacul nostru avea un mod de viață specific. El trebuie să fie bătut de vânt, uneori să fie bătut de soare puternic și trebuie să crească în pământ fără hormoni. Confortul pe care i l-am asigurat noi a dus la moartea lui. Dacă o plantă trăiește astfel, adică conform naturii sale, firii sale, atunci copiii noștri...Tot confortul pe care li-l asigurăm, toată supraprotecția cu care îi învăluim și faptul că nu îi putem pregăti în adevăratul sens pentru viață...

Va continua