MAI TRECE UN AN...

Peste câteva zile vom mai lăsa în urmă un an și vom păși în anul următor. O nouă filă din calendarul vieții noastre este pe cale să cadă...Trăim o viață în care toate suflările ne sunt numărate, în fiecare clipă o nouă suflare ne părăsește...

Dacă în anul ce a trecut am împlinit fapte bune ar trebui ca în noul an să încercăm să le înmulțim. Ar trebui să ne gândim mereu cum să fim mereu mai buni, cum să împlinim mai multe fapte bune.

De asemenea trebuie să ne recunoaștem și greșelile și să ne condiționăm să nu le mai împlinim sau măcar să le reducem. Iată, astfel ar trebui să ne petrecem ultimele zile din an și nu împodobind brazi, bând sau decorându-ne casele. În fiecare an în ultimele zile ale lunii decembrie observăm oameni ce poartă aceleași nume ca și noi, ce umblă prin piețe împreună cu copiii lor, în căutarea brazilor, a cadourilor, a felicitărilor de Crăciun.

Fiecare popor are obiceiuri și tradiții specifice, cât și obligații religioase. Cei ce neglijează propriile credințe, propriile obiceiuri și tradiții și preiau obiceiurile altor popoare, își vor pierde identitatea și încrederea în sine. Îi vor considera venerabili, ”sfinți” pe cei pe care îi imită. Iar acest fapt duce la grave răni ireparabile ale acelei comunități. Duce la dispariția acelei comunități. Nu există pericol mai mare, mai îngrozitor pentru un popor.

Vom încheia aceste rânduri cu un hadis-i șerif, ”Cel ce vrea să se asemene unei comunități va fi dintre ei!”