IMAM-I A’ZAM EBU HANIFE

Imamul se ocupa și cu activități comerciale, iar cu câștigurile obținute procura cele necesare discipolilor săi, își întreținea familia și oferea milostenie. În fiecare vineri oferea 20 de monede de aur celor nevoiași, pentru sufletele părinților săi. Nu își întindea niciodată picioarele în direcția casei învățătorului și mentorului său, Hammad, desi aceasta se afla la o distanță de șapte străzi.

Odată, a auzit că unul dintre partenerii săi în activitățile comerciale a vândut o mare cantitate de mărfuri, într-un mod incompatibil cu Islamul. Astfel, că a împărțit celor nevoiași tot ceea ce a câștigat în urma acestei tranzacții, fără a opri nici măcar un bănuț.

Altă dată satele de lângă orașul Kufa au fost predate de tâlhari, care au furat oile. În ideea că oile furate ar putea fi tăiate și carnea lor vândută oamenilor, imamul nu a mâncat carne de oaie timp de șapte ani, căci aflase că perioada aproximativă de viață a unei oi este de șapte ani. Atât de mult se temea de haram și respecta cerințele Islamului.

Timp de patruzeci de ani, Imam-i a’zam și-a împlinit rugăciunea de dimineață cu abluțiunea pe care o făcuse pentru rugăciunea de noapte (adică nu dormea toată noaptea).