Untitled Document

IMAM-I A’ZAM EBU HANIFE

A împlinit pelerinajul de 55 de ori. În timpul ultimului său pelerinaj a intrat în Kaaba, unde a împlinit două unități de rugăciune. În timpul acestei rugăciuni a recitat Coranul în întregime. După care plângând s-a rugat spunând, ”Ya Rabbi! Nu am fost în stare să împlinesc acte de adorare demne de măreția Ta. Însă, am înțeles bine că Tu nu poți fi perceput cu mintea. Iartă-mi lipsurile în adorarae mea de dragul a ceea ce am înțeles!”. În acel moment s-a auzit o voce, care a spus, ”O, Ebu Hanife! M-ai cunoscut foarte bine și M-ai servit foarte bine. Te iert atât pe tine cât și pe cei ce urmează mezheb-ul tău și pe cei ce îl vor urma până la sfârșitul acestei lumi”. Citea Coranul în întregime o dată pe zi și o dată în timpul nopții.

Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem a vestit venirea sa pe lume într-unul din hadisuri. ”Așa cum Adam și toți ceilalți Profeți aleyhimusselam s-au mândrit cu mine, tot astfel și eu mă mândresc cu o persoană al cărei nume este Ebu Hanife, iar prenumele Numan, căci el va fi lumina comunității mele. Și îi va protja de la îndepărtarea de calea cea dreaptă și de a cădea în întunericul ignoranței”.

A murit în anul 150, la vârsta de 70 de ani. Marele învățat, hazreti Ibni Hajeri Mekki, a relatat următorul hadis-i șerif, ”În anul o sută cincizeci, podoaba lumii va pleca”. Acest hadis-i șerif se referă la hazreti Imam-i a’zam Ebu Hanife Numan bin Sabit radiyallahu anh.