MĂNÂNCI ÎN ZI DE POST?

Marele poet turc, Necip Fazıl Kısakürek povestește:

 Eram copil… Să fi avut vreo 6-7 ani. Într-o zi de Ramazan am ieșit pe stradă din conacul în care locuiam, în cartierul Çemberlitaș.

Am văzut în apropiere un om care vindea dulciuri copiilor.

Am cumpărat un cocoșel din zahăr, pe care nu-mi mai amintesc să fi dat 10 bănuți sau 20. În timp ce mă întorceam spre conac, lingând cu poftă din dulcele meu, un bărbat ce arăta ca un hamal se repezi spre mine și mai în glumă, mai în serios, strigă, ”Ia, privește la năzdrăvanul ăsta! Mănâncă pe stradă, în văzul lumii, în zi de post!”

Am simțit că mi s-a oprit inima în loc de frică. Am aruncat cocoșelul de zahăr pe jos și am fugit către casă. Bărbatul a fugit după mine până la ușa casei. Până i-am închis ușa în nas am simțit că leșin de teamă.

În ziua de azi aș vrea să mă adresez cu aceeași puritate și dedicare ca a acelui hamal, dar nu copiilor inocenți ci oamenilor care în zilele lunii Ramazan mănâncă și fumează, fără rușine, de parcă ar face un lucru demn de laudă.

”De ce nu vă păstrați păcatele între voi și Allahu teala și le afișați în văzul lumii de parcă ați face reclamă? Și de parcă nu este de ajuns că vă împotriviți lui Allahu teala mai adăugați păcatului vostru și încălcarea drepturilor altor oameni.”

În trecut grecii, armenii, evreii, ce trăiau împreună cu musulmanii, respectau drepturile musulmanilor în luna Ramazan și erau foarte atenți ca în această lună să nu întreprindă vreo activitate ce leza postul.

Copilul pe care l-a fugărit acel hamal are azi 75 de ani, dar din neamul celui ce l-a fugărit nu a mai rămas nimeni (nu a mai rămas nici o persoană care să dea dovadă de același respect și de aceeași dăruire dedicare față de respectarea Islamului).