ÎNCERCAREA EGOISTULUI CU PÂNZA DE PĂIANJEN

Un om, ce era recunoscut în timpul vieții sale pentru actele sale de răutate și egoism, muri. Faptele sale fură cântărite și el fu târât către Iad. La poarta Iadului îl întâmpină un înger care îi spuse, ”Dacă în timpul vieții tale ai făcut bine măcar o singură dată, măcar unei singure ființe, nu vei intra aici.”

Păcătosul se gândi și cântări îndelung, după care își aminti de păianjenul pe care îl văzuse o dată în pădure. În timp ce mergea printr-o pădure foarte deasă îi apăruse în cale o pânză de păianjen. Pentru a nu strica pânza păianjenului și pentru a nu-l strivi pe acesta, în acea zi, omul o luă pe alt drum. Emoționat și entuziasmat îi povesti îngerului acea zi. Îngerul îl privi și în acel moment coborî din cer o pânză de păianjen. I-au spus omului că va putea intra în Rai, ținându-se de această pânză de păianjen. În timp ce omul încerca bucuros să se cațere pe acea pânză de păianjen și alți oameni ce se aflau în Iad au încercat să urce către Paradis, ținându-se de pânză. Dar omul, gândindu-se că pânza nu va putea susține greutatea atâtor oameni, s-a speriat și a început să îi împingă. Chiar în acel moment, pânza s-a rupt într-adevăr și el a căzut în Iad, împreună cu ceilalți. Îngerul îi spuse, ”Păcat! Egoismul tău a transformat în răutate și singura faptă bună pe care o împlinisei în toată viața ta. Dacă ai fi putut fi mărinimos și înțelegător față de acei oameni, ai fi văzut că pânza aceea vă putea susține pe toți. Ar fi intrat și ei împreună cu tine în Paradis. Dar tu nu ai vrut ca ei să ajungă în Rai, ți-ai dorit acest lucru doar pentru tine și iată, ai căzut împreună cu ei în Iad”.