PROTEJAREA CREDINȚEI

Credința este precum un perete mare între dreptcredincios și foc. Ea îl protejează pe dreptcredincios de focul Iadului. Cel ce nu are credință înseamnă că s-a uscat. Iar lemnele uscate sunt bune doar pentru foc.

Ar trebui să ne gândim foarte bine la ceea ce înseamnă veșnicia.

Hazreti Imam-î Gazali relatează, ”Dacă celor ce vor rămâne veșnic în Iad li s-ar fi spus ipotetic, că după ce vor arde în Iad atât timp cât numărul picăturilor de apă din lacurile și mările de pe Pământ, cât numărul firelor de nisip din deșert, după care vor ieși, s-ar bucura atât de mult că într-un final vor ieși, de parcă nu ar fi înțeles cum ar fi ars. Dacă toată această lume, tot cerul ar fi pline de boabe de grâu și i s-ar spune unei vrăbii că va mânca un singur bob pe an, acele boabe tot s-ar termina și nici măcar nu ar conta pe lângă veșnicie”.

Astfel, reflectând asupra acestei pedepse veșnice ar trebui să ne protejăm credința.