IMPORTANȚA CREDINȚEI

Conform credinței Ehl-i sunnet cel ce împlinește un păcat grav nu își va pierde credința. Adică nu va deveni necredincios. Musulmanul ce păcătuiește este numit fasîk. Păcătoșii ce au o credință corectă vor fi pedepsiți sau nu, în lumea de apoi. Dacă vor fi pedepsiți, mai târziu vor fi iertați și vor ieși din Iad. Baza Islamului este credința în faptul că regulile ce ne transmit unicitatea lui Allahu teala și că Muhammed aleyhisselam este trimisul Său, adică împlinirea poruncilor lui Allahu teala și evitarea interdicțiilor Sale, vin de la Allahu teala. Adică chiar dacă împlinirea poruncilor și evitarea celor interzise nu este o condiție a credinței, credința că trebuie să le împlinim și să le evităm este o condiție a credinței. Cel ce nu crede astfel, adică cel ce nu este musulman este numit necredincios. Oricâte fapte bune și descoperiri folositoare omenirii ar face aceștia nu vor scăpa de pedeapsă în lumea de apoi. Deși actele de adorare și toate faptele bune sunt foarte importante, împlinirea acestora rămâne în plan secund în fața credinței. Credința este baza. Credința și actele împlinite cu credință au beneficii atât în această lume cât și în lumea de apoi. Acestea duc omul către fericirea veșnică. Faptele bune împlinite în lipsa credinței pot asigura omului fericirea în această lume, însă în lumea de apoi nu vor fi de nici un folos.