DREPTUL COPILULUI

Într-o zi, un bărbat veni la hazreti Omer ”radiyallahu anh” și se plânse de fiul său. Hazreti Omer îl chemă pe fiul acestuia și îi spuse:

-Prima noastră îndatorire, după mărturisirea credinței, este să nu ne supărărm părinții. Oricât ar fi de răi, ei au drepturi asupra noastră. Actele de adorare ale celor ce își rănesc părinții, nu vor fi acceptate. Cum vom putea intra în Paradis dacă ne rănim părinții, ce au fost motivul nașterii și creșterii noastre ca musulmani? Chiar dacă ei ne vor insulta, noi trebuie să îi rugăm și să îi împăcăm. Este foarte greu să obținem mulțumirea lui Allahu teala, atât timp cât părinții noștri nu sunt mulțumiți de noi.

Fiul acelui bărbat îi spuse califului:

-O, emir al dreptcredincioșilor, accept întocmai spusele tale. Însă copilul nu are nici un drept asupra părinților?

-Bineînțeles că și copilul are drepturi asupra părinților. Dintre acestea sunt alegerea unei fete dintr-o familie bună, pentru căsătorie, ce va fi o bună mamă pentru copiii săi, alegerea unui nume frumos pentru copil și să își învețe copilul preceptele islamice.

Atunci băiatul îi spuse lui hazreti Omer:

-Tatăl meu nu mi-a dat nici o educație. Mama mea era fiica unui adorator al focului. Atunci când m-am născut mi-au pus numele ”Gândac negru”...Nu m-au învățat o literă din cartea lui Allah. Și din păcate nu știu nimic despre religia mea.

Hazreti Omer se întorse spre tatăl băiatului și îi spuse:

-Măi omule! Ai venit să mi te plângi de acest copil, când de fapt tu ești cel ce i-a încălcat drepturile și până să îți facă el rău, tu i-ai făcut rău lui!...