PODUL

Un tânăr mergea către un sat. Drumul către acel sat trecea printr-o vale. Pentru a traversa acea vale trebuia să treci pe un pod suspendat, însă legăturile podului erau foarte slăbite, astfel că traversarea era foarte periculoasă. Ajuns la capătul podului, tânărul, fără a ezita, trecu pe partea cealaltă foarte relaxat, privind peisajul din jur și își urmă drumul către sat.

Mai târziu, la capul podului veni o altă persoană. Văzu că podul abia se ține și că este foarte periculos, astfel că mai întâi se rugă îndelung, după care păși pe pod. Însă, nici nu apucă bine să facă câțiva pași că legăturile podului se rupseră și el căzu în prăpastie.

Un dreptcredincios, ce urmărise toată această întâmplare, de pe un deal, se miră foarte tare. Rugându-se din toată inima la Allahu teala să-i explice tâlcul acestei întâmplări, se culcă.

Noaptea, în vis, i se spuse:

”Tânărul ce a trecut podul cu ușurință îl pomenește zi și noapte pe Allahu teala și urmează calea Sa. De asemenea, L-a pomenit pe Allahu teala și până a ajuns la capul podului. Deoarece nu îl uită deloc pe Allahu teala și Allah l-a ajutat. Astfel a trecut cu ușurință pe partea cealaltă.

Cel ce nu a putut traversa podul s-a rugat la Allahu teala doar atunci când a dat de greu. Dacă ar fi fost și înainte cu Allahu teala, dacă ar fi urmat calea Sa și ar fi împlinit actele de adorare și Allahu teala ar fi fost cu el, adică l-ar fi ajutat.”