ȘARPELE EGOULUI

Hazreti Hasan-î Basri rahmetullahi aleyh a ieșit din casă la orele amiezii. Cei care l-au văzut au avut impresia că a fost îngropat și iese din mormânt. Atunci când a fost întrebat de starea sa, el a spus:

-Jur pe numele lui Allah că necazul celui căruia i s-a distrus și i s-a scufundat corabia nu este mai mare decât nenorocirea mea.

Iar când a fost întrebat care este motivul spuselor sale, răspunsul său a fost:

-Îmi cunosc îndeaproape păcatele. Și sunt foarte îngrijorat în privința faptelor mele bune. Nu știu, oare au fost acceptate sau au fost respinse.

Există atâtea giulgiuri spălate și pregătite, ale căror stăpâni se ocupă de treburi prin piață.

Există atâtea morminte săpate, pregătitea, ai căror stăpâni s-au lăsat cuprinși de veselia înșelătoare.

Există atâtea guri ce râd, care în curând vor tăcea pe vecie.

Există atâtea vile a căror construcție s-a terminat, dar ai căror stăpâni au îmbrăcat veștmântul morții.

Există atâția supuși care așteaptă recompense, dar primesc pedepse. Există atâția supuși ce așteaptă o veste bună, dar sunt întâmpinați de pierderi. Sunt atâția supuși ce așteaptă Raiul, dar primesc în schimb flăcările Iadului.

Va continua