APĂRAREA CREDINȚEI

*Binecuvântarea credinței este cea mai presus dintre binecuvântările oferite omului. În același timp este și binecuvântarea ce poate fi pierdută cel mai ușor. Condiția ca credința să rămână mereu la om este iubirea față de frații săi întru credință. Dacă nu își iubește frații dreptcredincioși, omul își va pierde încet, încet credința, fără a fi măcar conștient de acest lucru; căci baza credinței este hubb-i fillah ve bugd-i fillah (să iubești și să urăști pentru Allahu teala).

*Cel mai de preț lucru pe această lume este credința. Credința este văl între om și foc. De aceea trebuie să fim conștienți de importanța credinței.

*Răspândirea binelui este dificilă. Pe când răspândirea răului este facilă. Căci sinelui îi este foarte dificil să facă bine, însă îi este ușor să facă rău.

* ”Va veni o zi când oamenii nu vor mai putea face diferența între apă și vin” s-a relatat. Adică, vor bea fără a se mai gândi, fără a mai ști că alcoolul este păcat.

*În zilele de pe urmă (ahir zaman), cel ce va face inversul a ceea ce face majoritatea oamenilor va fi liniștit; căci atunci oamenii își vor urma nefsul. Iar acesta îl duce pe om doar la distrugere.