NICI MĂCAR AERUL...

Când se împlini o săptămână, bărbatul spuse, ”Sultanule, acum îl puteți elibera”. Rabinul fu eliberat, toate minoritățile fură mulțumite și trimiseră tot felul de daruri sultanului.

-Acum, procedați la fel cu un preot de la orice biserică, ceru bărbatul.

Și de această dată nemulțumirile crescură și minoritățile se implicară activ. După o săptămână și preotul fu eliberat, iar mulțumirile și darurile către sultan nu întârziară să apară.

-E, gata, s-a terminat, întrebă sultanul.

-Mai avem un singur lucru de făcut, după care hotărârea e a voastră. Luați cel mai apreciat, cel mai iubit imam din Bursa și închideți-l.

Imamul fu luat pe sus și încarcerat, însă nici măcar un suflet nu ieși să întrebe ce se întâmplă. Ba mai mult începură și bârfele. ”Vai, și noi credeam că e om de treabă, credeam că e un învățat...Cine știe ce o fi făcut...Vai! Vai! Îmi pare rău de rugăciunile pe care le-am împlinit după el”.

Padișahul întrebă:

-E, ce facem acum?

-E timpul să îl eliberați. Și ar trebui să îi cerem iertare imamului.

După care întrebă:

-Sultanule, acum hotătâți, este helal apa pentru astfel de musulmani?

Sultanul zâmbi amar;

-Nici măcar aerul nu este helal pentru ei! Nici măcar aerul!