ULTIMA SUFLARE

Eu mi-am luat lumea în cap și m-am îndepărtat de sat. În timp ce mergeam plângeam, reflectam asupra sfârșitului meu și mă căiam. Tot mergând m-am îndepărtat cam mult, până am ajuns la un sat creștin. Aici, în mijlocul satului am dat peste o mulțime ce se strânsese în jurul unui mort, pe care îl înjurau și îl ocărau. Văzându-mă, m-au chemat și arătându-mi mânioși persoana moartă de jos, îmi spuseră; ”Acesta a rostit Kelime-i șehadet! A mărturisit că adevărata religie este Islamul și de asemenea a spus că este musulman. Apoi a murit cu numele lui Allah pe buze.” ”Ce frumos, a murit în religia cea dreaptă, ce este de supărare?”, le-am spus eu. Dar ei mi-au răspuns furioși; ”Acesta este marele nostru călugăr. A trăit 100 de ani și în final ne-a trădat și și-a renegat religia. Și ne-a insultat spunându-ne; ”Convertiți-vă și voi la Islam! Nu rămâneți în necredință!”

Atunci le-am zis; ”Mai încolo este un sat, în care puțin mai devreme a murit un om ce devenise creștin. Și trupul său a rămas de izbeliște. Haideți să-i schimbăm între ei.”

Au acceptat și l-au îngropat pe cel ce a devenit creștin în cimitirul lor, iar noi l-am luat pe cel musulman, i-am împlinit rugăciunea și l-am îngropat în cimitirul musulman.

Iată , acesta este motivul lacrimilor mele, teama de a nu ști ce se va întâmpla cu mine la ultima suflare.