DATORIA

După rugăciune, nerăbdător, ieși în curtea moscheii. Se așeză lângă ușă și începu să aștepte. În același timp se gândea, ”Am împlinit toate cele patruzeci de rugăciuni, oare ce se va întâmpla acum?”

Și ce să vezi, toți oamenii ce ieșeau din moschee începură să îi arunce monede de aur. Uluit, omul numără monedele. Era exact suma pe care o datora. Pe când se pregătea să se ridice și să plece, muezinul veni lângă el și îi spuse, ”Allahu teala să îți accepte alegerea de a deveni musulman. Ai ales religia cea dreaptă. Ai adunat și banii de sunnet (ritualul de circumcizie la băieții musulmani), dar de acum să nu mai vii la rugăciune cu ceea ce ai pe cap. Să porți fes”.

Bărbatul își duse mâna la cap și rămase uimit. Pe cap avea un acoperământ preoțesc. Omul de care se lovise dimineața era preot. În graba sa în loc să își ia fesul de pe jos, a luat potcapul preotului. Oamenii de la moschee, văzând ceea ce purta pe cap au crezut că este un preot ce a ales să devină musulman.

În acea perioadă exista obiceiul să se ofere monede de aur celor ce alegeau Islamul, pentru a-i încuraja.